Papa Benedict al XIV-lea a aprobat și a recomandat în mod solemn folosirea medaliei credincioșilor în 1742.
Medalia în sine are o rugăciune importantă folosită în Ritul Exorcizării, în formă prescurtată, pe o parte și o imagine a Sfântului Benedict pe cealaltă. Aparent, asta este tot ceea ce este necesar pentru a îndepărta răul.
Povestea medaliei este uluitoare. Se pare că unii călugări l-au căutat pe Benedict care trăia ca pustnic într-o peșteră timp de trei ani lângă Napoli, Italia. El a fost de acord, dar i-a avertizat că îi va îndemna la o evlavie mai mare și la asceză dacă va accepta postul.
Unii dintre călugării mai leneși și mai disoluți l-au vrut să iasă din imagine, așa că au conspirat să-i otrăvească pâinea și vinul. Avertizat mistic de trădare, Benedict a făcut semnul crucii peste mâncare și complotul a fost dejucat. La binecuvântarea lui, paharul de vin s-a spulberat și le-a poruncit celor doi corbi care îl însoțeau mereu să ducă pâinea otrăvită depunând-o într-un loc în care să nu facă rău nimănui.
Inițial, medalia avea forma unei cruci, iar tradiția catolică învață că Bruno de Egisheim-Dagsburg, viitorul Papă Leon al IX-lea, când era tânăr benedictin, aproape că a murit de o mușcătură de șarpe. El a atribuit eventuala lui recuperare acelei cruci benedictine. Era slăbit și chiar și-a pierdut capacitatea de a vorbi și majoritatea oamenilor au renunțat la el. Atunci Bruno a primit viziunea unei scări luminoase care ajungea până la Rai. Pe scară, l-a văzut pe Sfântul Benedict ținând o cruce strălucitoare cu care l-a atins pe Bruno vindecându-l instantaneu. Apariția a dispărut imediat.
Când a devenit papă în 1049 d.Hr., Leon al IX-lea a reproiectat-o ca pe o medalie căreia i-a atribuit binecuvântări și indulgențe. Sf. Vincențiu de Paul avea un devotament puternic față de acest sacramental și le-a cerut surorilor sale de caritate să atașeze medalia mărgelelor lor de mărgele, care rămâne un obicei comun și astăzi.
Papa Benedict al XIV-lea a aprobat și a recomandat în mod solemn folosirea medaliei credincioșilor în 1742.
Medalia în uz curent este medalia jubiliară proiectată de călugărul Desiderius Lenz, de la Școala de Artă Beuron. El a proiectat-o în 1880 pentru aniversarea a 1400 de ani de la nașterea Sfântului Benedict sub supravegherea priorului de Montecassino, foarte Pr. Boniface Krug (1838-1909) din Monte Cassino, Italia. Monte Cassino a primit dreptul exclusiv de a bate această medalie, cu care au fost atașate indulgențe speciale jubiliare. Medalia Jubileu a fost produsă pentru prima dată la Arhiaba Sf. Martin, Beuron, Germania, la cererea priorului Bonifaciu care era originar din Baltimore și inițial călugăr din Arhiaba Sf. Vincent, Latrobe, Pennsylvania, până când a fost ales să devină prior și din urmă arhiebat de Monte Cassino.
âOdată bătute în Germania, medaliile s-au răspândit în Europa și în lume. Au fost aprobate mai întâi de Benedict al XIV-lea în brevetele sale din 23 decembrie 1741 și 12 martie 1742.
Pe fața medaliei se află Sfântul Benedict ținând în mână o cruce și pragul lui. Pe de o parte se află o ceașcă otrăvită și pe cealaltă un corb – ambele referiri la o hagiografie benedictină menționată mai devreme. Deasupra cupei sunt cuvintele:
Crux sancti patris Benedicti
(Crucea Sfântului [nostru] Părinte Benedict)
În jurul Sfântului Benedict sunt cuvintele:
Eius in obitu nostro praesentia muniamur!
(„Fie ca noi să fim întăriți de prezența Lui în ceasul morții noastre”)
Aceasta este o referire la faptul că sfântul este patronul unei morți fericite împreună cu Sfântul Iosif. Pe spate este o cruce cu literele C S S M L – N D S M D. acestea sunt inițialele cuvintelor:
Crux sacra sit mihi lux! Non draco sit mihi dux!
(“Fie ca sfânta cruce să fie lumina mea! Fie ca balaurul să nu fie niciodată stăpânul meu!”)
Literele mai mari, C S P B, reprezintă:
Crux Sancti Patris Benedicti
(„Crucea Sfântului [nostru] Părinte Benedict”).
În jurul spatelui medaliei se află literele V R S N S M V – S M Q L I V B care se referă la rugăciunea Ritului Exorcizării:
Vade retro Satana! Nunquam suade mihi vana!
Sunt mala quae libas. Ipse venena bibas!
(„Du-te Satana! Să nu mă ispitești niciodată cu deșertăciunile tale!
Ceea ce îmi oferi este rău. Bea singur otrava!”)
În cele din urmă, în partea de sus este cuvântul PAX care înseamnă „pace”.
Deși mirenilor și majorității preoților le este interzis să efectueze exorcisme, li se permite să folosească medalia Sfântul Benedict pentru a alunga răul. Unul are voie să:
ținută în buzunar sau în poșetă;
lipită pe mașina sau acasă;
amplasată în fundația unei clădiri;
fixată în centrul unui crucifix, de obicei în spatele corpusului.
Potrivit lui Dom Gueranger, medalia este considerată eficientă în:
pace interioară/vindecare spirituală;
a cere pacea între indivizi sau între națiunile lumii;
vindecarea afecțiunilor corporale în special ca protecție împotriva bolilor contagioase;
distrugerea efectelor vrăjitoriei și a tuturor celorlalte influențe diabolice și bântuitoare;
vindecarea celor care suferă de răni sau boli;
obținerea convertirii păcătoșilor, mai ales atunci când aceștia sunt în pericol de moarte;
oferă protecție împotriva furtunilor și fulgerelor;
protejarea copiilor de coșmaruri;
protejarea mamei și a copiilor ei în timpul nașterii;
protejarea animalelor infectate cu ciumă sau alte boli;
protejarea câmpurilor infestate de insecte dăunătoare;
protejarea sau contracararea în alt mod a efectelor otravii;
protejarea acelor persoane care sunt ispitite, amăgite sau chinuite de spiritele rele.
Un Crucifix/Sf. Combinația de medalii Benedict este numită „Crucea unei morți fericite” – nu numai datorită proprietăților exorcizante ale medaliei și imaginii Trupului lui Hristos, ci și datorită patronajului special al Sfântului Benedict, bazat pe moartea sa, a căruia Papa Sfântul Grigorie cel Mare (540-604 d.Hr.) descris în Dialogul său:
Cu șase zile înainte ca Sf. Benedict să părăsească această lume, el a dat ordin să-și deschidă mormântul și îndată, căzând într-o strâmtorare, a început cu o căldură arzătoare să leșine; și când, pe măsură ce boala creștea zilnic, în a șasea zi a poruncit călugărilor săi să-l ducă în oratoriu, unde s-a înarmat, primind Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Hristos; și având trupul său slab ținut între mâinile ucenicilor Săi, a stat cu propriile mâini ridicate la cer; și pe când se ruga în felul acesta, și-a dat duhul.
O indulgență plenară se acordă, în condițiile obișnuite, celui care, la ora morții sale, sărută, atinge sau în alt mod venerează Crucifixul/Sf. Combinația de medalii Benedict și își încredințează sufletul în grija și protecția lui Dumnezeu.
O medalie de Sfântul Benedict poate fi binecuvântată de orice episcop, stareț, preot sau diacon, nu neapărat un benedictin (Instr., 26 sept. 1964; Can. 1168).
La fel ca toți sacramentalii, această medalie servește pentru a ne aminti de Dumnezeu și locul Său în viețile noastre. Ne amintește să-L slujim și să ne iubim aproapele. Nu este absolut un farmec sau un talisman să aduci „noroc” sau să respingi răul, deoarece asta ar fi o blasfemie. Medalia nu are o „abilitate magică” intrinsecă. (Ar trebui subliniat că toată puterea din univers este în mâinile lui Dumnezeu și nu se află în altă parte. Cu alte cuvinte, oamenii careo pretind că au puteri magice sunt înșelați și/sau minți.)
Hharurile și favorurile medaliei se datorează credinței noastre în Isus Hristos, Răscumpărătorul nostru, rugăciunilor eficiente ale Sfântului Benedict (Iacov 5:16) și binecuvântărilor abundente pe care Biserica le-a dăruit celor care o poartă și se roagă cu Medalia.
Această medalie este foarte apreciată de Biserică și este adesea dată celor care sunt afectați spiritual sau hărțuiți.
Ni se asigură favoruri extraordinare prin îmbinarea medaliei cu rugaciuni speciale în cinstea Sfântului Benedict, deseori în zilele de marți. Calea Crucii este, de asemenea, foarte recomandată și adesea asociată cu un devotament față de sfânt.
Odată ce ai obținut o medalie, asigură-te că o ții cu tine. Când este folosită în credință, cu siguranță vă va aduce la o iubire și o apreciere mai mare față de Dumnezeu.
Acest articol a apărut inițial pe 18 iunie 2016, la Registru.